vineri, 1 mai 2015

Restaurare scandaloasa


Este interesant ca au pus steagul american cu acvila in varf, nu steagul obisnuit, iar banii pentru reabiliare au fost donati din findul ambasadorului american.

Biserica evanghelică fortificată, Moardăş (DN14 Sighişoara-Sibiu)
Povestea începe pe la 1880…

Biserica fortificată Moardăş/Mardisch, pe cînd avea turn şi drumuri de strajă (desen de Schlichting)
…cînd turnul aflat în partea de vest a bisericii se arăta a fi cam la ananghie structurală. În timp ce mai tot satul (ehee, comunitate săsească, toţi pentru unul, unul pentru toţi, nu fiecare de capul lui), de la vlădică la opincă se afla în pădure să aducă lemn pentru sprijinirea turnului, acesta nu mai suportă tensiunea aşteptării şi se prăbuşi.
Şi aşa i-au rămas urmele sub formă de movilă pînă în zilele noastre, cînd şi biserica însăşi începu să dea semne de oboseală, învinsă nu de asupritori, ci de democraţia care le deschise calea şi ultimilor saşi rămaşi în satul pe care ei îl întemeiaseră.
Timp de 15 ani ansamblul rămase pustiu. Micile reparaţii de întreţinere executate de către proprietar păreau doar să amîne momentul în care istoria avea să-şi urmeze implacabilă tendinţa de a se repeta. Şi totuşi datorită acestor mici lucrări clădirile au rezistat pînă în momentul în care soarta şi acţiunea au adus laolaltă o mînă de oameni sprinteni, care i-au sărit în ajutor.
…iar istoria se mai scrie şi astăzi

Mark H. Gitenstein şi Libby Gitenstein la Moardăş
Where there’s a will, there’s a way, spune englezu’. Şi americanii găsiră de cuviinţă să nu lase bunătate de moştenire culturală să se prăpădească. Mintea lor deschisă aprecie cum se cuvine patrimoniul nostru şi se lăsă astfel convinsă de niscaiva vorbe meşteşugite şi de un proiect bine scris să pună la bătaie suma de 39.200$. Şi pare-se că rău nu le păru.
Şi aşa de bine prinse fondul acesta, că acum, după doi ani de cînd începu tărăşenia, biserica nu mai este în pericol. Ba mai mult, are prieteni care i-au rămas aproape şi şi-a cîştgat şi alţii noi, care pun cu toţii barbă lîngă barbă, să găsească o cale de-a lăsa şi celor ce vin o istorie vizibilă şi palpabilă.
Şi uite aşa a ajuns Excelenţa Sa împreună cu soţia la Moardăş, sătuc ascuns de dealurile printre care şerpuieşte apa Calvei, de se cruceau băbuţele de aşa minune şi de steagurile de mătase. Aşa onoare n-a mai trăit nici primarul, nici subsemnata.
Pe post de happy-end…
…nu pot să nu vă spun de cuvintele bune pe care le-a rostit ambasadorul, un pasionat de cultură şi patrimoniu (de altfel l-a şi menţionat de cîteva ori pe Charles, Prinţ de Wales, pentru eforturile pe care le depune pentru conservarea patrimoniului transilvan), care a apreciat cum se cuvine moştenirea săsească a Moardăşului, “mai veche decît Statele Unite“.
Şi închei povestindu-vă că în vremurile aspre de demult era posibil în unele locuri să se dea alarma de atac foarte repede dintr-un sat în altul, pentru că dintr-un turn de biserică fortificată se vedea următorul şi tot aşa. Astăzi au apărut clădiri noi şi poate păduri care nu mai lasă turnurile să comunice vizual.
Dar chiar şi aşa, pe 28 octombrie 2011 din biserica fără turn de la Moardăş s-a văzut  America.



Acoperiş "verde" la accesul în cor

Accesul în cor fără plante, dar la fel de eco după reparaţii

S-au spus lucruri frumoase...

...steagurile nu au fluturat din lipsă de vînt...

...tricolorul în stand-by

...şi panglica a fost tăiată

o bucăţică de panglică a fost purtată pe toată durata ceremoniei. Respect!

Turul final al ansamblului



Niciun comentariu:

 
Art Blogs - BlogCatalog Blog DirectoryAlterative Medicine Blogs - BlogCatalog Blog Directory Director web luxdesign28.roClickLink.ro