Atacul programat al ELITELOR impotriva popoarelor europene

- Iata explicatia migrarii  popoarelor din Asia mica si din Africa in Europa. Aceasta migratie este sustinuta  si finantata de catre fortele oculte interesate sa conduca planeta Pamant.  Descoperirea TIR-ului cu cele 71 de cadavre  de imigranti  din Austria nu este intamplatoare. A fost facuta ca sa sensibilizeze populatia si guvernele Europene. Toata mass-media participa la asta fiindca i se impune dar, nu se vorbeste nimic despre crimele si devastarile  pe care imigrantii le comit.

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/08/29/genocidul-popoarelor-europene-paneuropa-si-sinuciderea-etnica-planul-kalergi/

Genocidul popoarelor europene. Paneuropa si sinuciderea etnica – Planul Kalergi

„Ne confruntam cu cea mai periculoasa revolutie din istoria omenirii: revolutia statului impotriva omului. Ne confruntam cu cea mai grava idolatrie din toate timpurile: zeificarea statului” (Totaler Mensch – totaler Staat)

Si atunci ce facem? Facem un mega stat … Si cine-l va conduce?

Intr-un discurs postat pe site-ul European Union, alaturi de alti masoni, este elogiat si Richard Coudenhove-Kalergi (1894 – 1972).

 

Planul Kalergi: genocidul popoarelor europene

Imigrarea în masă e un fenomen ale cărui cauze sunt abil create de Sistem şi pe care propaganda multietnică se chinuie să îl reprezinte ca fiind inevitabil.

Cu acest articol încerc să demonstrez o dată pentru totdeauna că nu este vorba de un fenomen spontan.

Ceea ce se încearcă să se afişeze ca fiind fructul ineluctabil al istoriei, în realitate este un plan studiat în jurul mesei şi pregătit de decenii pentru a distruge complet chipul Vechiului Continent.

PANEUROPA

Puţini ştiu că unul dintre principalii ideatori ai procesului de intregrare europeană a fost cel care a planificat genocidul programat al popoarelor europene.

Este vorba de un personaj obscur a cărui existenţă este ignorată de mase, dar pe care cei puternici îl consideră ca fiind tatăl fondator al Uniunii Europene.

Numele său e Richard Coudenhove Kalergi.

El se mişcă în spatele cortinei, departe de reflectoare, reuşind astfel să atragă în pânzele sale pe cei mai importanţi şefi de stat, care aususţinut şi promovat proiectul său de unificare europeană. [1]
În 1922, la Viena, pune bazele mişcării „Paneuropa” care are ca scop instaurarea unei Noi Ordini Mondiale bazată pe o Federaţie a Naţiunilor condusă de Statele Unite.

Unificarea europeană ar fi constituit primul pas spre un unic Guvern Mondial.
Cu instaurarea fascismelor în Europa, Planul se deteriorează, iar uniunea Paneuropeană e constrânsă să se dezbine, dar după al Doilea Război Mondial, Kalergi, mulţumită unei activităţi frenetice şi neobosite, dar şi cu susţinerea lui Winston Churchill, din loja masonică B’nai B’rith şi a unor ziare ca şi New York Times, reuşeşte să obţină aprobarea proiectului său din partea Guvernului Statelor Unite.

ESENŢA PLANULUI KALERGI

Contele Richard Nikolaus von Coudenhove-Kalergi (n. 16 noiembrie 1894, Tokio, Japonia, d. 27 iulie 1972, Schruns, Austria), a fost un publicist,  politician  şi militant federalist european, de origine austriacă.

A fost fiul ambasadorului Imperiului Austro-Ungar în Japonia Heinrich Graf von Coudenhove-Kalergi şi al soţiei acestuia, Mitsuko Coudenhove-Kalergi (n. Aoyama Mitsu,  1874, d. 1941).

El a văzut în sfârşitul Primului Război Mondial momentul ideal pentru a aduce în prim planul dezbaterilor publice vechiul „obiect al dorinţei”, adică o Europă unită.

Pe la inceputul anilor 20 ai secolului trecut, intra in loja masonica din Viena.

A pus bazele unei mişcări de unificare a natiunilor europene, care încă există, deşi rolul său este mult diminuat si a intemeiat  prima organizaţie neguvernamentala „europeista” de pe continent in 1922 cand fondeaza International Paneuropean Union sau Paneuropean Movement sau Pan-Europa Movement,

In 1923 publica manifestul Paneuropa.

 Opera sa, „Pan-Europa”, este un text interbelic   îndreptat împotriva miscarilor  naţionaliste ale vremii, propunand ca  obiectiv  principal,  integrarea europeana.

Deşi nu s-a reuşit o organizare a Europei Occidentale într-o formă federală, în 1947, Coudenhove a organizat primul congres al Uniunii Parlamentare Europene, în Gstaad, Elveţia.

Aici s-a stabilit că Consiliul Europei, înfiinţat în 1949, nu avea să fie numai un Consiliul al Miniştrilor, dar avea să conţină şi un corp consultativ, al adunării parlamentare.

Astfel începe istoria parlamentarismului european.

„Ne confruntăm cu cea mai periculoasă revoluţie din istoria omenirii: revoluţia Statului împotriva omului. Ne confruntăm cu cea mai rea idolatrie din toate timpurile: divinizarea statului.”, Contele Coudenhove-Kalergi

În 1950, oraşul Aachen i-a oferit Contelui Coudenhove-Kalergi primul premiu internaţional Charlemagne (Karlspreis).

La puţin timp după, Uniunea Parlamentară Europeană a fuzionat cu Mişcarea Europeană înfiinţată de fiul vitreg al lui Winston Churchill, Duncan Sandys.

Mişcarea Europeană l-a ales pe Conte preşedinte de onoare, acesta fiind singurul cetăţean privat, alături de politicieni de mare clasă precum Konrad Adenauer, Winston Churchill, Alcide de Gasperi, Robert Schuman şi Henry Spaak.

După care, mişcarea paneuropeană merge alături, uneori interconectat, cu acţiunile de organizare a comunităţilor europene care au dus la formarea ulterioară a Uniunii Europene.

Ce a dat comunităţii europene

Contele Coudenhove-Kalergi a fost cel care a lansat, în 1923, ideea unei uniuni economice franco-germane, bazată pe cărbune şi pe mineru de fier.

Această idee a stat la baza înfiinţării CECO (Comunitatea Economică a Cărbunelui şi Oţelului), un sfert de secol mai târziu, soluţie pentru a scăpa Europa de un nou conflict franco-german, dar care a iniţiat procesul de integrare europeană.

Acelaşi Coudenhove-Kalergi a fost cel care a propus  Oda Bucuriei, din Simfonia a IX-a a lui Beethoven, imn al Europei unite şi tot el a fost sursa de inspiraţie a lui Churchill în apelul său la unitate europeană, cuvântat la Zurich, în septembrie 1946.

În cartea sa „Praktischer Idealismus”, Kalergi declară că locuitorii viitoarelor State Unite ale Europei nu vor fi popare originale ale Bătrânului Continent, ci o subumanitate bestializată de amestecul rasial.

El afirmă fără jumătăţi de măsură că e necesar ca popoarele europene să se amestece cu rase asiatice şi de culoare, pentru a crea o turmă multietnică fără calitate şi uşor de dominat, de către elita aflata la putere.

„Omul viitorului e de sânge mixt. Rasa viitorului eurasiatică-negroidă, extrem de asemănătoare cu anticii egipteni, va înlocui multiplicitatea popoarelor cu o multiplicitate de personalităţi.” [2]

Gerd Honsik descrie astfel esenţa Planului Kalergi”

Kalergi proclamă desfiinţarea dreptului de autodeterminare al popoarelor şi, succesiv, eliminarea naţiunilor prin intermediul mişcărilor etnice separatiste sau imigrării în masă.

Pentru ca Europa să fie dominabilă de către elită, pretinde transformarea popoarelor omogene într-o rasă amestecată de albi, negri şi asiatici.

Acestor metişi el le atribuie cruzimea, infidelitatea şi alte caracteristici care, după părerea sa, trebuiesc create conştient deoarece sunt indispensabile pentru a genera superioritatea elitei.
Eliminând mai întâi democraţia, adică guvernul poporului, apoi însuşi poporul prin amestecarea raselor, rasa albă trebuie înlocuită cu o rasă metisă uşor de dominat.

Eliminând principiul egalităţii tuturor în faţa legii şi evitând orice critică la adresa minorităţilor prin intermediul legilor extraordinare care să le protejeze, se va reuşi reprimarea maselor.
Politicienii acelor vremuri au dat dreptate lui Kalergi, puterile occidentale se încredinţau planului său, iar băncile, mass-media şi serviciile secrete americane au finanţat aceste proiecte.

Şefii politicii europene ştiu bine că el e autorul acesteiEurope care se dictează prin Bruxelless şi Maastricht.

Kalergi, necunoscut opiniei publice, în clasele istorice şi printre deputaţi, este considerat tatăl Maastrichtului şi multiculturalismului.
Noutatea planului său nu e cea de a accepta genocidul ca mijloc pentru atingerea puterii, dar cea de a pretinde crearea subumanilor, iar mulţumită caracteristicilor negative ale acestora ca şi incapacitatea sau instabilitatea, să se garanteze toleranţa şi acceptarea „rasei nobile”. [3]

DE LA KALERGI ÎNAINTE

Deşi nicio carte de istorie nu vorbeşte despre Kalergi, ideile sale au rămas principalele surse de inspiraţie ale actuale Uniuni Europene.

Convingerea că popoarele Europei trebuiesc amestecate cu negrii şi asiatici pentru a distruge identitatea şi pentru acrea o singură rasă metisă, se află la baza tuturor politicilor comunitare adresate integrării şi apărării minorităţilor.

Nu este vorba de principii umanitare, dar de directive emise cu o determinare nemiloasă pentru realizarea celui mai mare genocid dinistorie.

În onoarea sa a fost constituit premiul european Coudenhove-Kalergi care la fiecare doi ani premiază europeiştii care au ieşit în evidenţă prin punerea în practică a planului criminal Kalergi.

Printre aceştia găsim şi nume de calibrul Angelei Merkel sau al lui Herman Van Rompuy.

Incitarea la genocid se găseşte şi la baza invitaţiilor constante ale ONU de a ospita milioanele de imigranţi pentru a compensa scăzuta natalitate europeană.

Conform raportului difuzat la începutul noului mileniu, Ianuarie 2000, pe nume „Population division” al Naţiunilor Unite la New York, intitulat: „Emigrări de schimb: o soluţie pentru populaţiile în declin şi îmbătrânite, Europa ar avea nevoie până în 2025 de 159 de milioane de imigraţi.”

Rămâne un enorm dubiu: cum e posibilă o estimare atât de precisă dacă imigrarea nu este un plan stabilit în jurul mesei.

Ceea ce rămâne sigur e că scăzuta natalitate ar putea fi uşor inversată prin măsuri potrivite care să susţină familiile. 

La fel de sigur este că patrimoniul genetic european nu se poate proteja prin introducerea unui patrimoniu genetic diferit, ci doar se accelerează dispariţia acestuia.

Singurul scop al acestor măsuri e cel de a denatura complet popoarele, transformându-le într-o masă de indivizi fără nicio coeziune etnică, istorică şiculturală.

Pe scurt, teza Planului Kalergi a constituit şi constituie şi astăzi fondamentul politicilor oficiale ale guvernelor menite să promoveze genocidul popoarelor europene prin imigrarea în masă. G.Brock Chisholm, fostul director al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), demonstrează că a învăţat bine lecţia lui Kalergi când afirmă:

„Ceea ce oriunde in lume trebuie să se aplice e să se practice limitarea naşterilor şi căsătoriile mixte, şi asta cu scopul de a crea o singură rasă într-o lume unică ce depinde de o autoritate centrală”. [4]

CONCLUZIE

Dacă privim în jurul planului Kalergi, pare că s-a realizat în întregime.

Suntem martorii deprecierii Europei. Axioma „Noii Civilizaţii” susţinută de evangelizatorii Mentalităţii Multiculturale, e adeziunea la amestecul etnic forţat.

Europenii sunt naufragiaţi în metisism, scufundaţi în valurile de imigraţi afro-asiatici. Plaga căsătoriilor mixte produce în fiecare an mii de noi indivizi de rasă mixtă: „copiii lui Kalergi”.

Evolutii in scolile germane…

Sub dubla presiune a ignoranţei şi tâmpeniei umanitare oferite de mijloacele de comunicare în masă s-a impus europenilor negarea propriilor origini, uitând astfel de propria identitate etnică.

Susţinătorii Globalizării se obosesc să ne convingă că a renunţa la identitatea noastră e un act progresist şi umanitar, că „rasismul” e greşit, dar doar pentru că vor ca noi să devenim doar nişte orbi consumatori.

Mai mult ca oricând e necesar săreacţionăm la minciunile Sistemului şi să reanimăm spiritul rebeliunii în inimile europenilor.

Nu avem altă alegere, alternativă e sinuciderea etnică.

NOTE

[1] Printre urmaşii din prima clipă sunt şi politicienii cehi Masarik şi Benes, la fel ca şi bancherul Max Warburg care a pus la dispoziţia lui Kalergi primii bani pentru proiect, 60.000 de mărci.

Cancelarul austriac Monsignor Ignaz Seipel şi următorul preşedinte austriac Karl Renner şi-au asumat responsabilitatea de a conduce mişcarea Paneuropeană.

Kalergi însuşi anunţă faptul că alţi politicieni francezi aprobau mişcarea sa pentru a reprima recuperarea Germaniei.

Astfel, primul ministru francez Edouard Herriot şi guvernul său, ca şi liderii britanici din toate sectoarele politice şi redactorul şef de la Times, Noel Baker, au căzut în mecanismele acestui conspirator.

În final a reuşit să îl atragă pe însuşi Winston Churchill. În acelaşi an, cel care mai târziu urma să fie genocidul ceh a 300.000 de sudeţi germani, Edvard Benes, a fost numit preşedinte onorific.

Până în acest moment el a ignorat complet existenţa lui Kalergi, dar negocia cu Mussolini pentru restrângerea dreptului autodeterminăriiaustriecilor pentru a favoriza mai mult popoarele victorioase, dar a eşuat.

În infinita listă de politicieni ai secolului XX, de menţionat în mod special sunt Konrad Adenauer, fostul ministru al justiţiei spaniol, Rios şi John Foster Dulles (EEUU).

Fără să respecte fondamentul democraţiei şi cu ajutorul ziarului New York times şi al New York Herald Tribune, Kalergi a prezentat Congresului American planul său.

Dispreţul pe care îl avea faţă de guvernul popular l-a exprimat într-o frază din 1966, în care aminteşte activitatea sa de după război: „Succesivii 5 ani ai mişcării Paneuropene au fost dedicaţi mai ales acestui obiectiv: prin mobilitarea parlamentelor se forţau guvernele să construiască Paneuropa”.

Ajutat de Robert Schuman, ministrul de externe francez, Kalergi reuşeşte să scoată de sub controlul Germaniei propria producţie de oţel, fier şi cărbune şi să le transfere suveranităţii supranaţionale, adică antidemocratice.

Apar alte nume: De Gasperi, trădătorul autodeterminării tirolezilor de sud şi Spaak, liderul socialist belgian.

Kalergi pretinde că vrea să stabilească pacea între poporul german şi cel francez prin urmaşii lui Clemenceau, cei care au creat planul genocid de la Versailles.

În anii 20 alege culoarea albastră pentru steagul Uniunii Europene.

Rolul de conducere al lui Kalergi în construirea Europei multiculturale şi în restricţionarea puterii executive a parlamentelor şi guvernelor e evident şi în zilele noastre şi se demonstrează prin conferirea premiului „Coudenhove Kalergi” de către cancelarul Helmut Kohl ca şi mulţumire pentru urmareaplanului, ca şi jertfă şi adorare a puterii personajului din partea masonului şi politicianului european, primul ministru al Luxemburgului, Junker.

În 1928 s-au adăugat celebri politicieni şi masoni francezi: Leon Blum (mai târziu prim ministru), Aristide Briand, E.M. Herriot, Loucheur. Printre asociaţii săi se întâlneau şi alte nume ca şi scriitorul Thomas Mann şi fiul Kaiserului, Otto von Absburg.

Printre promotorii, dincolo de cei deja menţionaţi, se întâlnesc şi Churchill, CIA, loja masonică B’nai B’rith, New York Times şi toată mass-media americană.

Kalergi a fost primul căruia i s-a oferit premiul Carlomagno în localitatea Aachen; iar când l-a primit Adenauer, Kalergi era prezent. În 1966 păstrează contactele cu cei mai importanţi colaboratori.

Toţi cei care au primit acest premiu fac parte din cercul de prieteni ai lui Kalergi şi sunt masoni, sau se străduiesc să reprezinte interesele SUA în Germania.

În anul 1948 Kalergi reuşeşte să convertească „Congresul europarlamentarilor” din Interlaken într-un instrument prin care să oblige guvernele să îşi întoarcă atenţia spre „chestiunea europeană”, adică să îi realizeze propriul plan.

Tocmai atunci se formează Consiliul European, iar la conducerea delegaţiei germane îl găsim pe Konrad Adenauer sprijinit de CIA. (Gerd Honsik, „Planul Kalergi”)

[2] Kalergi, „Praktischer Idealismus”

[3] Honsik, cit.

[4] „USA Magazine” 12 august 1955

Surse: art31.ro/planul-kalergi-genocidul-popoarelor-europene/;expunere.com/planul-kalergi-genocidul-popoarelor-europene ;http://identità.com/blog/2012/12/11/il-piano-kalergi-il-genocidio-dei-popoli-europei/

http://www.activenews.ro/stiri-politic/Ion-Cristoiu-Romanilor-li-se-refuza-intrarea-in-Schengen-dar-imigrantii-trec-granitele-si-nu-i-intreaba-nimeni-nimic.-Operatiunea-imbecila-a-CIA-a-adus-haosul-in-Orientul-Apropiat-iar-Europa-nu-a-reactionat-124208

Ion Cristoiu: 

Românilor li se refuză intrarea în Schengen, 

dar imigranții trec granițele și nu-i întreabă nimeni nimic. 

Operațiunea imbecilă a 

CIA a adus haosul în Orientul Apropiat, 

 iar Europa nu a reacționat

Jihadiștii din gruparea Stat Islamic au distrus în urmă cu câteva zile templul Baal Shamin, unul dintre cele mai importante situri din orașul antic Palmira.

Ion Cristoiu povestește pe blogul personal că a vizitat sanctuarul și alte situri din oraș în 2010, când Siria nu era devastată de război.

 ”Cei din ISIS au comis una dintre marile crime ale istoriei, egală cu un genocid: Au distrus un Monument de importanță crucială pentru Memoria umanității.

 Și n-au distrus în timpul năvălirilor barbare, cînd Imperiul Roman se prăbușise, n-au distrus în Evul Mediu, zis și întunecat, n-au distrus în anii războaielor nesfîrșite, poreclite și de 30 sau de 100 de ani. 

Au distrus în anul de grație 2015, când Omenirea beneficiază de telefon mobil, de Internet și de libertățile fundamentale ale omului, cînd se fac demonstrații pentru supraviețuirea crocodililor și cîinii beneficiază de locuri de lux în hoteluri”, remarcă jurnalistul pe blogul său.

Știrea este una foarte tristă mai ales pentru cei care au avut ocazia să se apropie de ruinele rămase de mii de ani în picioare. 

 Aceasta vine împreună cu o altă știre, la fel de îngrijorătoare, care anunță că Europa se confruntă cu o nouă migrație a popoarelor.

De ani de zile României i se refuză să intre în spațiul Schengen, ”deși ai noștri au făcut tot ce li s-a spus, inclusiv de a fi mituit, prin 

afacerea EADS, niște ștabi nemți, fericiți că Estul le dă posibilitatea de a se îmbogăți prin corupție”. 

Pentru români, faptul că nu sunt incluși în spațiul Schengen înseamnă că trebuie să suporte controalele polițistului de frontieră.

Cristoiu povestește că, ultima oară când a fost în Germania, ”neamțul tîmpit de la ferestruica ghișeului de la Aeroportul Tegel

 (să te ferească Dumnezeu de un neamț tîmpit, față de alte neamuri, cînd sunt tîmpiți, nemții sunt dublu tîmpiți, deoarece creierului de găină i se adaugă supunerea de robot la proceduri!)” a

 fost aproape să-l ia la bătaie, de teama ca să nu cumva să intre în Germania ilegal.

”Acum, îmi dau seama că aș fi putut intra în Germania fără nici o problemă. Și nu înselîndu-l pe idiotul de la frontieră, ci dîndu-i cu tifla. Și nu pe șest, ci transmis în direct la tv”, continuă Ion Cristoiu. El susține că ar fi putut face acest lucru dacă era unul din miile de imigranți care iau cu asalt statele europene. ”Încercați să intrați în Serbia fără pașaport. Ați fi imediat întors înapoi. Și, dacă ați face scandal sau chiar numai dacă ați insista, v-ați trezi și cu o scatoalcă”.

Cristoiu susține că miile de imigranți sunt niște inși care plătesc bani grei unor baroni ai emigrării, la fel de periculoși precum baronii drogurilor din Columbia, pentru a ajunge pe pământ european, acolo unde trec graniță după graniță fără a avea vrea vreun ban. ”Și nu pe furiș, ci cu scandal, transmiși în direct de televiziuni, bociți de ONG-uri și priviți cu stupefacție de politicieni. Deocamdată, România e ocolită. Imigranții n-au descoperit că e drum spre Vest și prin țara noastră. Cînd vor descoperi, să vezi invazie migratoare!”.

Dincolo de efectele asupra economiei, acești imigranți îi îmbogățesc pe ticăloșii de baroni ai imigrării și trec granița încălcând legea.

”E limpede că liderii occidentali, prin nimic deosebiți în micimea gîndirii lor de liderii mîncători de semințe din România, sunt depășiți de noua provocare istorică. Mă întreb cum ar reacționa pițifelnicii care conduc acum Europa de Vest, dacă Rusia și-ar trimite tancurile să treacă peste granițele țărilor lor? Noroc că Rusia, contrar propagandei tembele de la noi, n-are de gînd să facă un asemenea experiment”, opinează jurnalistul, potrivit b1.ro.

Toate acestea se întâmplă deoarece ”americanii, mai precis sergenții mesianici de la CIA, cei loviți de paranoia numită instaurarea democrației americane peste tot în lume, au destabilizat Orientul Apropiat cu Operațiunea lor imbecilă: Primăvara arabă”. În locul democrației s-a instaurat, însă, un haos absolut în care proliferează radicalii din ISIS, baronii imigrărilor ilegale, bandele de răufăcători care terorizează orașe întregi, șefi de trib care-și dispută sîngeros teritorii.

În opinia lui Cristoiu americanilor de la CIA nu le-a convenit regimul lui Assad, așa că au acordat credit unora din Siria care se recomandau drept Opoziția democratică. Rezultatul a fost războiul civil și instaurarea puterii Statului Islamic asupra unei părți din teritoriul sirian.

Europa nu a reacționat la nebunia americană, deși realiza că rezultatul va fi un dezastru. ”Acum, americanii asistă impasibili, dacă nu chiar bucuroși, la luarea cu asalt a Europei de către miile de imigranți produși chiar de americani. Și e doar începutul. În Orientul Apropiat sunt milioane de barbari care așteaptă să se îmbarce pentru a atinge țărmul visat al Noii Rome”, își încheie Ion Cristoiu articolul.

XXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXX

Acest mail este doar o informare despre o situatie care e reala si nu poate fi ignorata. Doamne ajuta! EXTREM DE GRAV SI APROAPE DE NECREZUT: TERITORII SCOASE DE SUB AUTORITATEA STATULUI IN FRANTA, ANGLIA, ETC. Ocupaţie fără tancuri şi soldaţi ! Islamiştii intensifică crearea zonelor interzise ne-musulmanilor în oraşele Europei. Cea mai mare parte a acestalor «zone interzise» funcţionează ca nişte micro-state guvernate de Sharia. Autorităţile ţărilor gazdă au pierdut, se pare, controlul acestor cartiere unde, în majoritatea cazurilor, serviciile publice – adică poliţia, pompierii şi serviciul de ambulanţă – nu mai au acces. «Zonele interzise» sunt rezultatul deceniilor de politică "multiculturală", care i-a încurajat pe musulmani să creeze societăti paralele şi să trăiască într-o auto-segregare, mai degrabă decât să seintegreze în ţările gazdă europene. În Marea Britanie, de exemplu, gruparea musulmană «Musulmanii contra cruciadelor» a lansat o campanie pentru transformarea a 12 oraşe engleze - incluzând şi ceea ce ei numesc Londonistan - în state islamice independente.  Aceste aşa-zise emirate islamice funcţionează ca nişte enclave autonome, supuse Sharia şi în afara legilor britanice. Acest «Proiect al Emiratelor Islamice» enumeră oraşele Birmingham, Bradford, Derby, Dewsbury, Leeds, Leicester, Liverpool, Luton, Manchester, Sheffield, cât şi Waltham Forest în nord-estul Londrei şi Tower Hamlets în est, ca teritorii pe cale sa fie supuse în întregime legii islamice Sharia. În cartierul londonez Tower Hamlets (numit şi Republica Islamică Tower Hamlets), predicatorii musulmani, porecliţi şi Talibanii din Tower Hamlets, ameninţă regulat cu moartea femeile care nu poartă vălul islamic. Străzile învecinate sunt împânzite cu afişe care te avertizează: «Intraţi într-o zonă controlată de SHARIA; aici se aplică legea islamică!». Toate reclamele publicitare care sunt considerate ofensatoare pentru musulmani sunt vandalizate sistematic sau acoperite cu spray negru. În Luton, în cartierul Bury Park, musulmanii sunt acuzaţi de a pune în practică o adevărată «epurare etnică», hărţuindu-i pe ne-musulmani, până când aceştia cedează şi se mută în altă parte. În West Midlands, doi predicatori creştini au fost acuzaţi de «incitare la ură» pentru că distribuiau evanghelii într-o zonă predominat musulmană din Birmingham. În Leytonstone, la est de Londra, extremistul musulman Abu Izzadin i-a urlat în față fostului ministru M. John Reed: «Cum ai îndrăznit să vii într-o zonă musulmană». În Franţa, sectoare mari din cartierele musulmane sunt considerate ca «Zone Interzise» de poliţia franceză. Recent au fost delimitate 751 de «Zones urbaines sensibles», sau ZUS, cum mai sunt numite printr-un eufemism. O listă completă a acestor ZUS se gaseşte pe un site oficial al guvernului francez, cu hărţi din satelit şi o demarcare precisă străzilor. Se estimează că cinci milioane de musulmani trăiesc în aceste „zone urbane sensibile”, zone în care statul francez nu-şi mai exercită controlul! Imigranţii musulmani au preluat controlul unor părţi din Franţa. La Paris şi în alte oraşe franceze cu o numeroasă populaţie musulmană, ca Lyon, Marseille şi Toulouse, mii şi mii de musulmani închid străzile (oprind astfel activităţile comerciale şi traficul pietonal şi auto) pentru a-şi ţine rugăciunea de vineri. Anumite moschei îşi folosesc staţiile de amplificare pentru a-şi difuza predicile şi rugăciunile. Acest spectacol săptămânal, numit şi «ocupaţia fără tancuri şi soldaţi», provoacă derută şi mânie în rândul populaţiei. În ciuda nenumaratelor plângeri, autorităţile locale refuză să intervină deoarece se tem să nu provoace revolte ale musulmanilor. Bruxelles, capitala Belgiei, este deja în proporţie de 20%, musulmană. Multe cartiere locuite de musulmani au devenit zone interzise poliţiştilor, aceştia fiind frecvent atacaţi atunci când pătrund în ele. În districtul Kuregem din Bruxelles, care seamănă adesea cu o zonă de război urban, poliţia patrulează cartierul în doua tanchete blindate: una pentru transportul echipei de poliţişti şi cea de-a doua, pentru escorta celei dintâi. În alt cartier bruxellez, Molenbek, poliţiştii au primit ordin de a nu bea cafea sau a mânca sandwich-uri în public în timpul Ramadanului. În Germania, Bernhardt Witthaut, comisar de poliţie, a declarat la 1 august ziarului Der Westen că imigranţii musulmani sunt în curs să impună zone interzise în numeroase oraşe germane, cu o viteză alarmantă. Ziaristul l-a intrebat pe B. Witthaut: «Există zone urbane, de exemplu în Ruhr, unde cartiere întregi sunt zone interzise, iar poliţia nu mai poate asigura securitatea?» Domnul Witthaut a răspuns: «Toţi comisarii de poliţie şi ministrul de interne vor nega această realitate, dar este evident că noi ştim foarte bine unde ne putem deplasa cu o simplă maşină de poliţie şi unde este nevoie de un transportor blindat de trupe. Adevărul este că, colegii noştri nu se mai pot deplasa în echipe de doi, fără a deveni, ei înşişi, victimile unei crime. Şi ceea ce este mai grav: în aceste zone, autorii crimelor nu sunt nici măcar inculpaţi! Sînt lăsaţi „de capul lor”. Ar trebui, cu adevărat un caz foarte grav, pentru ca noi, poliţiştii, să fim auziţi. Puterea Statului este total absentă de pe această scenă!». În Italia, musulmanii au preluat controlul Pieţei Veneţia din Roma pentru rugăciunile de stradă. La Bologna, musulmanii au ameninţat în repetate rânduri că aruncă în aer catedrala San Pietronio care conţine o frescă veche de şase secole inspirată din Infernul lui Dante, care înfăţişează un Mahomed torturat de diavolii Infernului. În Olanda, un tribunal olandez a cerut guvernului să publice o listă incorectă politic, a celor 40 de zone interzise din ţară. Cele mai problematice cinci cartiere musulmane sunt la Amsterdam, Rotterdam şi Utrecht. Cartierul Kolenkit din Amsterdam este problema numărul unu al ţării. În sfârşit trei districte periculoase sunt Pendrecht, Het Oude Noorden şi Bloemhof în Rotterdam. Cartierul Ondiep din Utrecht ocupă poziţia a cincea, urmat de Rivierenwijk (Deventer), Spangen (Rotterdam), Oude Westen (Rotterdam), Heechterp/ Schieringen (Leeuwarden) şi Noord-Oost (Maastricht). În Suedia, care are cea mai generoasă lege a imigrării din Europa, largi teritorii în sudul oraşului Malmo, care are mai mult de 25% musulmani, sunt zone interzise ne-musulmanilor. Pompierii şi ambulanţele refuză să intre în cartiere musulmane ca Rosengard, fără o escortă puternică a poliţiei. Şomajul în rândul bărbaţilor în Rosengard depăşeşte 80%! Când pompierii au încercat să stingă un incendiu declanşat la moscheea principală din Malmo, au fost atacaţi cu pietre. În oraşul suedez Goteborg, tinerii musulmani au atacat cu cocktailuri Molotov maşinile poliţiei. În cartierul Angered, peste 15 maşini ale poliţiei au fost distruse, tinerii musulmani folosind lasere pentru a-i orbi pe poliţişti. În cartierul Backa din Goteborg tinerii au atacat cu pietre maşinile poliţiei, poliţia având dificultăţi în a stopa atacurile declanşate contra ambulanţelor şi pompierilor în diferite cartiere ale oraşului. Potrivit imamului Adly Abu Hajar din Malmo: «Suedia este cel mai bun stat islamic din lume».” Comentariile sunt de prisos. Nu şi reflecţiile. Atentionare : - Aceleasi scene se intampla si cu tziganii din Romania. Pentru a baga spaima in populatie ei lucreaza organizat in grupuri si politistilor le este frica sa intervina. Legile sunt prea blande pentu asemenea categorii de oameni. Cred ca fiecare dintre noi a fost martor sau implicat direct intr-o altercatie cu tziganii. Trebuie sa se ia masuri pana nu este prea tarziu. Daca suntem prea blanzi cu ei suntem taxati'drept prosti'. Prosti - dar pana cand? Exista o vorba din popor: "Prost sa fii dar sa-ti revii."