vineri, 30 decembrie 2016

Povestirile lui Cezar

luni, 26 decembrie 2016

Sfaturi spirituale ale unui maestru

De multe zeci de ani, Maestra Ching Hai, din Taiwan,  ofera tuturor initieri pentru meditatie cu Quan Yin.
Viata spirituala a indemnat-o sa faca bine tuturor, sa consume cat mai putin si sa manifeste multa iubire si compasiune.
Este dedicata scopului de ridicare spirituala a oamenilor si raspandeste principiile alimentatiei vegane.



Puteti gasi informatii si la adresa :

http://templul-iubirii-divine.blogspot.ro/2016/12/alimentatia-vegana-si-binecuvantarile.html

Suma Ching Hai
Chinese name
Traditional Chinese
Simplified Chinese
Literal meaningpure ocean Supreme Master

Vietnamese name
VietnameseThanh Hải Vô Thượng Sư

Ching Hai este nascuta la  12 mai 1950 in Hanoi,  Vietnam.
Recunoasterea sa ca maestru a inceput in 1982.
Un calugar budist numit Jing-Xing a numit-o "Thanh Hai". ceea ce in Mandarina inseamna  Ching Hai, "ocean  pur ".
Dupa ce a primit tranmisie divina a Luminii si Sunetului Interior, in Himalaya de la maestrul  Khuda Ji, ea si-a denumit tehnica Metoda Quan Yin 





sâmbătă, 17 decembrie 2016

Noapte de vis
























joi, 1 decembrie 2016

ANUL NOU DACIC

ANUL NOU DACIC


Motivele pentru care dacii şi-au ales ca totem lupul şi nu un alt animal, de pildă pe cel mai puternic dintre ele, ursul, sunt sprijinite de un bogat material etnografic şi folcloric. Toate animalele sălbatice, indiferent de mărimea, puterea şi cruzimea lor în stare de sălbăticie, pot fi îmblânzite, dresate şi aduse pentru a fi văzute sub cupola circului. Există o excepţie, lupul, care preferă să moară de foame sau în luptă pentru câştigarea prăzii decât să renunţe la libertate pentru a trece prin cercul de foc sau să facă alte exhibiţii ca să râdă şi să se minuneze spectatorii. Această vietate, prototip al războinicului înnăscut şi model de demnitate, a fost personificată şi aleasă totem de către strămoşii autohtoni ai românilor, geto-dacii. Ca luptători împotriva duşmanilor, ei doreau să semene şi să se comporte ca divinitatea lup pe care o invocau în luptă (vezi stindardul dacic) şi în alte împrejurări.
Mircea Eliade, relatând informaţia lăsată de Strabon conform căreia dacii se numeau dáoi, tradiţia consemnată de Hesychius că dáos era numele frigian al lupului şi că din rădăcina indo-europeană dhau (a strânge, a sugruma) au derivat Dáousdava (oraşul sau cetatea lupilor) numele unui oraş în Moesia Inferior din sudul Dunării, numele zeului trac al războiului, Kandáon, zeul Daunus etc., aprecia că dacii se numeau ei înşişi lupi, cei care sunt asemenea lupilor (Eliade Mircea, De la Zalmoxis la Genghis-Han, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1980, p. 31). La rândul său, Nicolae Iorga accepta interpretarea paleolingvistului W. Tomaschek, care punea în legătură numele daci cu dava, şi a tradus etnonimul strămoşilor noştri cu locuitori ai davaelor (Iorga N., Histoire des Roumains, I, Bucureşti, 1937, apud M. Eliade, op. cit., p. 21).
Un obicei care atestă suprapunerea sărbătorii creştine a Apostolului Andrei peste presupusul An Nou dacic este Bocetul Andreiului, atestat la românii din Transnistria. Fetele confecţionau păpuşi din cârpe, numite Andreiu, substitut al anului vechi care moare pentru a renaşte, le aşezau pe laviţă (pat) şi le jeleau ca pe un mort în noaptea de 29/30 noiembrie. O altă practică de rit funerar efectuat în noaptea de Ovidenie sau de Sântandrei era privegherea de către femeile moldovence de dincoace de Prut a unei lumânări lungi, făcută colac, precum Măsurasau Statul Mortului, aprinsă astăzi la înmormântarea oamenilor din mai multe zone etnografice.

Asemănător Revelionului, în noaptea de Sântandrei abundau practicile magice de aflare a ursitei. Fata de măritat prepara o turtiţă subţire din făină de grâu, foarte sărată, numită Turtucă de Andrei, o cocea pe plita sobei şi o mânca înainte de culcare. Băiatul care venea în vis să-i aducă apă pentru potolirea setei urma să o ceară de nevastă în cursul anului. Unele fete, când soseau acasă de la Păzitul Usturoiului, puneau într-un cocoloş de aluat câte un căţel de usturoi. După cum încolţea şi creştea usturoiul semănat, se făceau apoi pronosticurile matrimoniale.
În noaptea de Ovidenie sau de Sântandrei bătrânii noroceau anul, adică observau cu atenţie cerul înstelat pentru a face previziuni meteorologice. Obiceiul de a semăna în noaptea de Sântandrei grâu într-o oală de pământ pentru a interpreta după numărul seminţelor răsărite rodnicia ogoarelor în noul an este încă viu în satele româneşti. Acum se tăiau crenguţe de la diferiţi pomi fructiferi şi se puneau în apă la temperatura camerei pentru a aprecia, după cum înverzeau şi înfloreau, rodul pomilor din livezi. Crenguţele înflorite erau folosite apoi de copii, ca sorcovă, la Anul Nou.
Lupul, ca oricare altă divinitate, poate ajuta şi pedepsi credincioşii. Se spune că numai el vede şi sfâşie dracii la Bobotează, că sperie sau alungă bolile copiilor. În Platforma Luncani, în imediata apropiere a cetăţilor dacice din Munţii Orăştiei, primul alăptat al copilului se făcea printr-un aparat confecţionat dintr-o falcă şi o piele de lup, numit gură de lup. Pe arii relativ extinse copiii grav bolnavi, după ce erau supuşi unor practici magice, erau numiţi Lupu, vietate de care să se sperie moartea.
În concluzie, părinţii Bisericii creştine dorind să înlăture din conştinţa credincioşilor vechile tradiţii păgâne, au suprapus ziua de praznic a Sfântului Andrei peste o sărbătoare mult mai veche, geto-dacă, legată de cultul lupului. Populaţia a asimilat sfântul creştin, propovăduitorul creştinismului în ţinuturile de la Dunărea de Jos, dar i-au pus în spate şi unele din atribuţiile zeului uzurpat. Numit în calendarul popular Sf. Andrei, Sântandrei, Moş Andrei, Andreiu de Iarnă, acesta devine în calendarul popular patron al lupilor, un sfânt-moş care moare şi renaşte în perioada de celebrare a Anul Nou dacic, precum Moş Crăciun la Anul Nou contemporan şi Baba Dochia la Anul Nou agrar.
Un articol de prof. univ. dr. Ion Ghinoiu

miercuri, 30 noiembrie 2016

despre PLUTON


Descoperire șocantă pe Pluto

Analiza datelor misiunii New Horizons – în timpul căreia o sondă spaţială a survolat planeta  Pluton în iulie 2015 – continuă să aducă multe surprize şi contribuie la elucidarea misterelor planetei pitice. 
Cercetătorii erau intrigaţi de înclinarea planetei şi se întrebau de ce zona strălucitoare în formă de inimă de pe suprafaţa lui Pluto este orientată în permanenţă în opoziţie cu luna sa, Charon.
Două studii noi publicate pe 16 noiembrie în revista „Nature” încearcă să ofere răspunsuri: mişcarea de mii de ani a planetei pe axa sa “probabil că nu ar fi fost posibilă fără existenţa unui ocean subteran”, informează site-ul de specialitate.
astronomii-au-descoperit-un-obiect-plutind-liber-la-150-de-ani-lumina-de-pamant
Cercetătorii estimează că acest ocean s-ar afla la o adâncime cuprinsă între 150 şi 200 de kilometri, sub suprafaţa îngheţată a lui Pluto.
“Dacă aşa stau lucrurile, aunci înseamnă că oceanele din sistemul solar extern sunt ceva comun şi alte corpuri celeste de o mărime asemănătoare cu cea a planetei Pluto au oceane subterane”, a explicat pentru Scientific American Francis Nimmo, cercetător la Universitatea California din Santa Cruz, şi principalul autor al unuia dintre cele două studii.
preluat Realitatea

luni, 10 octombrie 2016

sâmbătă, 8 octombrie 2016

Apa alcalină omoară cancerul

 ”Toată lumea trebuie să știe că apa alcalină omoară cancerul!”


Apa alcalina este recomandată de medici și terapeuți pentru că efectele sale sunt deosebit de benefice asupra sănătății. Se numește apă alcalină pentru că pH-ul acestei ape este de 8,5 -9, deci un pH alcalin.

Ce este alcalinitatea?
Odată încheiat procesul digestiei, alimentele, conform calităţii proteinelor, hidraţilor de carbon, grăsimilor, mineralelor şi vitaminelor pe care le conţin, vor genera o condiţie de aciditate sau de alcalinitate în organism. Rezultatul acidifiant sau alcalinizant se măsoară prin intermediul unei scale numite pH, ale cărei valori sunt cuprinse între 0 şi 14, pH-ul 7 fiind un pH neutru.
Este important să cunoaştem cum alimentele acide şi cele alcaline afectează sănătatea. Pentru ca celulele să funcţioneze corect, pH-ul acestora trebuie să fie uşor alcalin. La o persoană sănătoasă, pH-ul sângelui este între 7,40 şi 7,45.
Dr. Robert Young, microbiolog şi nutriţionist din Statele Unite, a studiat ani de zile aciditatea sângelui, considerând-o, alături de alţi specialişti din domeniu, principala cauză a bolilor din epoca modernă. “Miracolul pH. Dieta Young”, el afirmă: “Nivelul pH-ului din toate materiile fluide ale organismului nostru afectează fiecare celulă din corp. Întregul proces metabolic depinde de alcalinitatea mediului.
Aciditatea crescută cronică corodează ţesuturile organismului iar, dacă nu este ţinută sub control, întrerupe activitatea şi funcţionarea celulelor, de la bătăile inimii până la circuitul neuronal cerebral. Cu alte cuvinte, aciditatea afectează însăşi viaţa. Ea se află la baza tuturor bolilor şi îmbolnăvirilor.”

Boli cauzate de aciditatea mărită a organismului

Dacă corpul nostru menţine o aciditate extremă sau excesivă putem avea următoarele probleme:
Se produc radicalii liberi care oxidează şi alterează întregul sistem imunitar, fiind necesari antioxidanţii pentru eliminarea resturilor oxidării din corp;
– vitaminele şi mineralele nu mai pot fi absorbite corect în organism;
– bacteriile benefice din intestinul subţire îşi pierd capacitatea de a ajuta la digestia corectă;
– ţesutul conjunctiv se deteriorează şi îşi pierde capacitatea de a-şi realiza toate funcţiile relaţionate cu sănătatea capilară, a pielii şi a unghiilor;
– somnul este neregulat şi alterat;
– apar dureri de cap, infecţii şi răceli;
– apare o stare de oboseală permanentă şi o lipsă de energie vitală.
Boala apare într-un mediu acid (pH acid). Dacă nu normalizăm pH-ul sângelui, este dificil să vindecăm mai ales bolile grave.
Majoritatea acestor boli cauzate de un pH acid este provocată de o alimentaţie proastă, care include un exces de carne şi grăsimi saturate. Emoţiile au, de asemenea, un rol important, deoarece cele negative precum furia sau tristeţea blochează organe ca ficatul sau intestinele, împiedicând astfel corecta lor funcţionare.
Consecinţele unei acidităţi mărite a organismului sunt: corpul nu mai absoarbe corect vitaminele şi mineralele, celulele au carenţe nutriţionale, este dificilă repararea celulară şi eliminarea metalelor grele, tumorile pot creşte mai repede, pot apărea artrita reumatoidă, fibromialgia, sindromul de oboseală cronică, osteoporoza, diabetul, lupusul, tuberculoza, hipertensiunea arterială, valorile ridicate de colesterol, bolile cardiace, cancerul ca urmare a unui nivel extrem de aciditate, eczemele, acneea, pietrele la vezica biliară, herniile, anxietatea, tulburările de comportament, insomniile, nervozitatea, palpitaţiile şi durerile musculare.
Dr. Robert Young confirmă prin studiile sale toate acestea: “Excesul de aciditate din organism este cauza tuturor bolilor degenerative. Când se distruge echilibrul, iar organismul începe să producă şi să depoziteze mai multă aciditate şi mai multe deşeuri toxice decât poate elimina, atunci încep sa se manifieste diferite dureri şi afecţiuni.

Este cancerul cauzat de aciditate?

În anul 1931, dr. Otto Heinrich Warburg (1883-1970), a primit premiul Nobel datorită descoperirii cauzei primare a cancerului. El a primit această recunoaştere ştiintifică datorită tezei sale numite “Cauza primară şi prevenirea cancerului”. Conform acestui om de ştiintă, cancerul este consecinţa unei alimentaţii antifiziologice şi a unui stil de viaţă antifiziologic.
Ce înseamnă aceasta mai exact? O alimentaţie antifiziologică este cea bazată pe alimente acidifiante şi sedentarism care creează în organism un mediu de aciditate. Aciditatea, la rândul său, epuizează oxigenul din celule. Dr. Otto Heinrich Warburg a afirmat:
“Lipsa de oxigen şi aciditatea sunt două feţe ale aceleiaşi monede: dacă o aveţi pe una, o aveţi şi pe cealaltă. Substanţele acide resping oxigenul; în schimb, substanţele alcaline atrag oxigenul. Privarea unei celule de 35% din oxigenul său timp de 48 ore o poate transforma în celulă canceroasă.”
În lucrarea sa “Metabolismul tumorilor”, Warburg a demonstrat că toate formele de cancer sunt caracterizate de doua condiţii de bază: acidoza şi hipoxia (lipsa de oxigen). A descoperit de asemenea, că celulele canceroase sunt anaerobe (nu respiră oxigen) şi nu pot supravieţui în prezenţa nivelelor ridicate de oxigen.
Conform doctorului Warburg “Toate celule normale cer în mod absolut oxigen, însă celulele canceroase pot trăi fără oxigen – este o regulă fara excepţie. Ţesuturile canceroase sunt ţesuturi acide, în timp ce ţesuturile sănătoase sunt ţesuturi alcaline.
Dr. Theodore A. Baroody afirmă la rândul său în cartea numită “Alkalize or Die” (“Alcalinizaţi sau muriţi”): “În realitate nu contează numărul bolilor, ceea ce contează este că toate provin din aceeasi cauză…multe deşeuri acide în corp!”.

Cum se poate echilibra şi alcaliniza organismul?

Organismul se poate alcaliniza prin sport, alimentație și reducerea stresului. Printre alimentele alcaline se numără: vegetalele cu frunze verzi sunt recunoscute ca fiind cele mai alcalinizante pentru corp, fructele, legumele crucifere, lapte bătut, zer crud, alge comestibile, mei, quinoa, soia, hrişcă, lapte crud, migdale, miso, ulei de măsline, uleiuri comestibile presate la rece, condimente naturale, vin organic, iaurt din lapte crud, măsline, apa pură, apa cu lămâie, ceai de plante medicinale, lapte de migdale, ceai verde.
apa-alcalina

Cum se prepară apa alcalină?

Înainte de toate, vei avea nevoie de o bandă pentru măsurarea pH-ului apei, bandă pe care o găsești la farmacie sau în magazinele unde sunt comercializate filtre de apă.
De ce ai nevoie de aceasta bandă? Pentru că fiecare sursă de apă pe care o folosim este diferită, are un pH diferit, de aceea întâi trebuie să stabilești clar cantitatea de ingrediente în funcție de apa pe care o folosești.
Iată de ce ai nevoie:
Banda pentru măsurarea pH-ului;
• 2 L de apă;
• O jumătate linguriță de bicarbonat de sodiu;
• O jumătate de linguriță sare de mare neiodata sau sare de Himalaya;
• O jumătate de linguriță zeamă de lămâie.
Amestecați ingredientele și testați pH-ul. Dacă este necesar, adăugați treptat bicarbonat de sodiu până obțineți pH-ul de 8,5-9.
Puteți folosi apă de la robinet fiartă sau orice alt tip de apă doriți.
Lăsați apa să se “liniștească” peste noapte la frigider sau la temperatura camerei, iar a doua zi este numai bună de băut. Este indicat să depozitați apa în sticle, nu în pet-uri.
Sursa – m.doctorulzilei.ro

duminică, 21 august 2016

duminică, 10 iulie 2016

 
Art Blogs - BlogCatalog Blog DirectoryAlterative Medicine Blogs - BlogCatalog Blog Directory Director web luxdesign28.roClickLink.ro