Străbunul Get
VECHII INIŢIAŢI GETO-DACI numiți de greci: KAPNOBATAI , POLISTAI
și KTISTAI.
În primul rând, trebuie subliniat faptul că ei nu erau preoți
după cum se crede de către istorici ci oameni care aveau anumite misiuni în
viață.
*KAPNOBATAII sau ”cei care umblă pe nori” reprezentau primul
grad! Erau echivalentul pustnicilor din ziua de azi, cu deosebirea că nu erau
limitați de niciun fel de doctrină religioasă, nici măcar filozofică. Formarea
unui kapnobatai dura între 3 și 4 ani și implica transformarea trupului, minții
și a sufletului, pentru a deveni un canal între Cer și Geea, cu scopul de a
ajuta oamenii. Erau atât medici ai trupului cât și ai sufletului, precum puteau
ajuta și la declanșarea, dezvoltarea și rafinarea diferitelor potențialități
ale oamenilor.
Despre ei se afirmă în mod greșit că erau aruncați în 3 suliți
pentru a fi sacrificați lui ZAMOLXE. Cele 3 suliți sunt de fapt trei munți iar
moartea este una simbolică, la fel cum un călugăr din ziua de azi ”moare”
pentru oameni și este ”înviat” întru Hristos și primește un alt nume. Arcul
carpatic are câteva sute de astfel de ”trei suliți”, adică ”spații de putere”.
Kapnobataii trăiau aproape exclusiv în perimetrul format de acești trei munți.
Acolo, atât conexiunea cu Geea cât și cea cu Cerul erau extrem de puternice iar
kapnobataiul avea acces la informații și energii extraordinare.
*POLISTAII erau așa numiții ”întemeietori de orașe”. Rolul lor
era de a vindeca orașele dominate de fărădelege, letargie și mizerie morală și
de a le insufla anumite direcții de acțiune și dezvoltare. Acest lucru nu se
făcea prin intermediul armelor ci printr-o muncă specială, care implica arta și
știința de a transforma mintea și sufletul oamenilor. Polistaii reprezentau al
doilea grad și trebuia neapărat să fi fost cel puțin șapte ani ”umblător pe
nori” pentru a putea deveni ”întemeietor de oraș”. Un astfel de polistai putea
decide chiar dispersarea unei comunități dacă șansele de redresare erau nule.
Polistaiul putea determina apariția unei alte comunități, folosindu-se de
capacitatea sa de a atrage mințile și sufletele oamenilor. Polistaiul nu lucra
la vedere! Nimeni nu bănuia cine vindeca, armoniza și împingea din umbră
comunitatea!
*KTISTAII erau așa numiții ”întemeietori de țară”. Rolul lor era
uni comunitățile, de a le insufla idealuri și direcții comune, de a crea
coeziune și o anumită viziune de viitor. Aceștia puteau lucra atât pe
structurile subtile ale oamenilor cât și pe cele ale comunităților, adică pe
egregorii sociali. Pregătirea unui ktistai putea dura între 14 și 49 ani.
*Cea mai înaltă categorie de inițiați erau ”MOŞII”. Aceștia
supravegheau armonia între Cer și Pământ. Se spune că puteau atinge vârsta de
400 sau chiar 500 ani. Aveau un trup aparent fragil, părul alb-argintiu, cu
pielea fină ca a unui copil. Moșii erau mai mult veghetori, păstrători ai
armoniei. Ei pregăteau / antrenau de regulă 2 kistai și vegheau / ajutau maxim
șapte polistai. Erau izolați de comunități, locuiau atât în zone de munte cât
și în zone de șes. Foarte rar erau văzuți într-o comunitate, iar atunci erau
observați în compania copiilor – pentru a depista eventualii ”candidați” la
titlul de kapnobatai, polistai și ktistai.)
14h ·
Ceea ce va voi relata acum..., este in PREMIERA ! ! !
5. DACII erau casta razboinica formata din copii de parte
barbateasca a tuturor capeteniilor trace, din India pana in Scotia de azi. Ei
erau varful de lance al Umanitatii, atat prin legamantul facut lui Zamolxes ,
cat si prin modul direct de comunicare cu el ( lupte intre ei cu sica de lemn,
apoi castigatorul se arunca in sulite, pentru a duce mesajul catre EL...Inainte
de a se arunca in sulite, se dezbracau , se vopseau cu sange albastru tot
corpul ( aceasta casta chiar aveau sangele de aceasta culoare, din cauza
pastrarii liniei de sange cu Pelasgii, Hiperboreeni disparuti in timp,
slujitori ai lui Apollo, care extrageau aur pentru Zeu – Apollo, zis Deceneu,
zis Miriam, zis Ilie-…deci Dacii , aveau o multime de secrete, de la
modalitatea de a accesa caile de deplasare ale lui Apollo, prin grotele
Muntilor Carpati, galerii de refugiu cum le numeau ei, galerii cu intrare nu
mai departe de 3 km de cate o Dava intarita,pana la …transformarea fizica,
reversibila, controlata, in varcolaci. Acest secret era accesat doar de cei mai
viteji dintre ei, un fel de comando in comando; activarea o facea Preotul, care
comunica cu Zeul si acesta , dupa ce razboinicii ingerau cateva lingurite de
praf facut din plante speciale si aur, se transformau in varcolaci si erau
trimisi in razboi, imediat, din acel moment. Nu mureau decat daca se
decorporalizau. Erau ei si divinitatea lor din pamant, adica din grotele de
refugiu. Toti purtau aceasta pungulita la brau, de unde isi luau portia de
prafuri (aur monoatomic) cand venea timpul sa ucida in raboi. Ranile se
vindecau rapid. Erau cei zisi LUPII…urletelelor lor,inghetau sangele in venele
oricarui om normal…aceleasi urlete le-a auzise si soldatii de la Balea in anii
80’…Langa Balea se afla cascada Urlatoarea, din aceeasi cauza numita asa,
pentru ca acolo e zona unei grote de razboi, unde pana si in ziua de azi se
adpaosteste zeul lor, Uranus, cel ce urla la luna plina si ingheata apa dintr-o
suflare.. Si azi sunt Daci printre noi... Se numesc Naoi(daoi). Anumite sectii
speciale din anumite departamente inexistente chiar si pentru serviciile
secrete care monitorizeaza acesti Naoi (daoi). Ei sunt printre voi si au
aceasta pungulita cu prafuri , au acceptul zeului sa le foloseasca daca
Pamantul acesta SACRU e rascolit de dusmani…la ei se referea Generalul Nicolae
Plesita, atunci cand a afirmat cam ce s-ar intampla daca ar incerca cineva sa
ne cotropeasca, nu se referea la uriasi. Apropo, uriasii erau si sunt sclavi ai
Naoilor (daoilor), chiar si acum. Multe s-au schimbat, dar tot atat de multe au
ramas la fel ca acum12.000 de ani…acest ADEVAR spus aici este unic si ma doare
ca trebuie sa-l spun aici, acum inainte de a fi cotropiti. Poate pentru a
obisnui acest Popor cu adevaruri vechi…poate pentru a explica de ce trag regii
si printii (Viscri etc..) pe la noi prin zona…va asigur ca nu pentru a face
dulceata de afine :))…cui i se pare ca e mare dacopat, il invit sa-si traga
rasuflarea si sa se gandeasca mai bine ce crede, ca nici macar acum, aici, nu
am dezvaluit nici macar 1% din Adevarul despre DACI….unii pe la tv sunt apa de
ploaie si bolborosesc balarii. Dar nu sunt eu pus sa impun un Adevar sau altul.
Nu incerc sa conving pe nimeni...Doar expun o pană dintr-o aripa a unui corp
:)) pentru a-mi pastra dusmanii aproape.
Poate o sa mai scriu despre daci..., Final
Nu va mirati de acesti LUPI pentru ca ei erau arma de lupta impotriva rasei REPTILIENE creata special de OCULTA pentru a ne cuceri muntii !
Da e adevărat Lupii, da Lupii eu stiu că unii chiar traiesc in
familii ca oameni de rând dar intr un anumit loc si la un anumit timp se transformă
si iar revin . Da. Dar tu de unde stii Strabunule ?
Numele lupului nu e atestat în geticã, dar a putut fi dedus din
trecutul geților de la nordul Dunării. Lupul a ocupat un loc important,
descoperindu-l în orice istorie a românilor. Stindardul getic tarziu care avea cap de
lup și coadă de balaur, rămâne extrem de important prin semnificaţiile pe care
le comportă. După Nicolae Iorga, şarpele, balaurul din steagul getic nu e
”numai un simbol animalic, ci esenţa religiei strămoşeşti”.
O tradiţie a oamenilor lupi este atestată de Herodot şi pentru
neuri, locuitori străvechi ai actualului pământ românesc :
”Aceşti oameni au reputaţia de a fi vrăjitori, căci atât scyţii,
cât şi elinii stabiliţi in Scyţia spun că o dată pe an fiecare dintre neuri se
preschimbă în lup, pentru puţine zile, şi că pe urmă îşi recapătă îndată
forma.”
”În codri bătrâni, sub bolta înstelată, în bătaia caldă a vântului de libertate, cei cu inima pură pot auzi și acum chemarea la lupta a Marelui Lup Alb. Pământul, frunzele și cerul îl cunosc preabine. Voi îl auziți ?”,
Felix Crainicu și Cristi Ioniță în ”Legendele dacilor liberi”.
Străbunul Get
Brăţara getică din aur descoperită la sfârşitul toamnei anului 2017, în comuna Optaşi-Măgura din judeţul Olt,
confirmă ipoteza că
brăţările getice din aur, argint sau argint aurit reprezintă transpunerea
simbolisticii lupului cu trup de şarpe în obiecte magico-religioase, sugerând
comportamentul războinicului get în luptă; acesta se transforma într-un lup
feroce şi invincibil, stăpânit de furor heroicus, capabil să se comporte ca un
carnasier şi care, asemeni şarpelui, avea capacitatea de a se regenera la
infinit, fiind deci nemuritor.
Simbolismul şarpelui este de o polivalenţă tulburătoare, dar toate simbolurile converg către o aceeaşi idee centrală: este nemuritor pentru că se regenerează, deci este o "forţă" a lunii şi, ca atare, el distribuie fecunditate, ştiinţă (profeţie) şi chiar nemurire. Nenumărate mituri evocă funestul episod în care şarpele a răpit nemurirea acordată omului de divinitate. Dar acestea sunt variante tardive ale unui mit arhaic în care şarpele (sau un monstru marin) păzeşte izvorul sacru şi acela al nemuririi (Arbore al Vieţii, Fântână a Tinereţii, Mere de aur). Aşa cum subliniază marele cercetător şi istoric, părintele Dumitru Bălaşa, în lucrarea "Dacii de-a lungul mileniilor", la geto-daci simbolul şarpelui reprezenta spiritul strămoşilor, marea lor înţelepciune şi datorită regenerării era simbolul nemuririi lui Zamolxe. Şarpele era unul din simbolurile zeiţei trace Hecate a cărei şcoală o găsim în preistorie.
Sarpele este Dragonul mic.... si face legatura cu genetica nemului nostru...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu